Istoria pantofilor, accesoriile indispensabile din lumea modernă

Pantofii au o istorie lungă și veche de aproximativ 40.000 de ani pe care o poți viziona în detaliu în cronologia realizată de Victoria & Albert Museum din Londra. Dacă te vei uita cu atenție, vei descoperi o pereche de pantofi roșii destul de asemănători cu cei cu care am început această poveste.

Istoria pantofilor poate fi împărțită în cinci epoci principale:

1. Preistoria (2,5 milioane î.Hr. – 1250 î.Hr.)

2. Antichitatea (1250 î.Hr. – 476)

3. Evul Mediu (476 – 1453)

4. Modernitatea timpurie (1453 – 1918)

5. Modernitatea (1918 - aceste zile).

Preistoria

Cele mai vechi modele de pantofi despre care știm astăzi, au fost moi, confecționate din forme compacte de piele sau din bucăți cusute, umplute cu ierburi uscate și care semănau ca formă cu mocasinii de astăzi. Despre forma acestora, celebrul creator Manolo Blahnik a exclamat “Sunt fantastici! Seamănă atât de mult cu o pereche de pantofi din zilele noastre!” În Preistorie, modelul de încălțăminte cel mai reprezentativ l-au constituit sandalele, care au devenit apoi extrem de populare în antichitate și au evoluat odată cu formarea claselor sociale. Primele sandale au apărut în Egiptul antic. Erau scurte și confecționate din frunze de palmier, fibre de papirus și piele, așa cum se poate observa și în cazul obiectului original aflat în colecția The British Museum.  Inițial au fost purtate de faraon și de corpul clericilor.

Antichitatea

Antichitatea clasică localizată în vechile culturi greacă și romană, a reprezentat perioada în care putem spune că a început producția manufacturieră de încălțăminte. Specialiștii consideră că sandalele, de această dată înalte, prinse pe picior, cu bucăți de piele împletite și talpă tare confecționată din piele, au dominat toate celelalte forme de încălțăminte din Europa pentru o vreme. Încălțămintea a început să se diferențieze ca formă în funcție de clasa socială și de activitatea prestată în societatea timpului. Au apărut astfel modele de încălțăminte clericală, militară, încălțăminte specifică diferitelor pături sociale. Pantofii erau realizați manual, fără nicio diferență de croială între forma piciorului stâng și a celui drept și așa au și fost confecționați până în secolul al XIX-lea. 

Evul Mediu

În Evul Mediu, încălțămintea a început să prindă diverse contururi, fiind perioada în care a apărut încălțămintea cu vârf ascuțit, alungit, chiar și în formele cele mai extravagante, numite poulaines. Vârfurile pantofilor poulaines au atins lungimi disproporționate, care îi făceau dificil de purtat, unele modele fiind decorate și cu clopoței. Pantofii au atras la un moment dat și critica vehementă a clericilor, fiind considerați indecenți.

https://de.wikipedia.org/wiki/Schnabelschuh#/media/Datei:Schnabelschuh_makffm_6076.jpg

Tot în această perioadă a început să fie folosită încălțămintea cu toc, purtată inițial doar de bărbați. Se pare că tocul a fost special conceput pentru călărie, în Persia, având rolul de a împiedica alunecarea piciorului călărețului în scara de șa. Tocul era și un punct de sprijin pentru războinici atunci când se ridicau pe scara șeii pentru a trage cu arcul. 

Evul Mediu central european a fost dominat de încălțămintea de tip espadrilă confecționată din pânză de iută, potrivită zonelor cu climă caldă. În Europa Centrală și de Nord, clima a făcut ca încălțămintea cea mai populară să fie cea din piele întoarsă și cusută împreună cu o formă de talpă dintr-o piele tare. Încălțămintea din piele era flexibilă și era adaptată și sezonului prin adăugarea de ierburi uscate sau de blană pe interior. Cele mai multe schimbări în forma și structura pantofilor au apărut în perioadele marilor migrații și a cruciadelor.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bd/Bassa-marcG.jpg

Modernitatea timpurie

Modernitatea timpurie include Renașterea și Barocul, și aduce în prim plan moda bărbătească. Deși pare greu de crezut astăzi, până la finalul secolului al XVIII-lea bărbații au dictat moda zilei. Bărbații au fost primii care au adoptat în ținută  pantofii cu toc, iar picioarele acestora erau considerate etalon de frumusețe al vremii. Pantofii femeilor, deși erau poate mai sofisticați ca formă, era ascunși sub rochii și acolo au și rămas pentru mult timp. 

Țăranii și orășenii de origine comună, și ceva mai întăriți, puteau purta cizme închise la culoare, cu toc. Nobilimea purta o încălțăminte de lux, adesea cu tocuri de lemn, ornamente și alte elemente decorative.

Unele dintre cele mai interesante forme de încălțăminte au apărut în Italia și Spania, țările cu cel mai bine dezvoltat comerț maritim din Europa și în care apar primele centre financiare ale vremii, precum Veneția și Florența. În perioada Renașterii, pantofii bărbătești cu vârful alungit și ascuțit s-au transformat în pantofi cu vârful pătrat sau “bot de rață”. Între timp, femeile au început să poarte pantofi cu platforme numiți chopine sau pianella, care au ajuns la un moment dat să măsoare până la 50 de cm în înălțime, în varianta extravagantă venețiană. Acești pantofi erau dificil de purtat, uneori persoana având nevoie de sprijinul unor slujitori pentru a se deplasa. Și acești pantofi extravaganți au intrat în discuțiile mai marilor vremii, pentru a stabili până unde se poate cineva ridica pe tocuri, unde și în ce scopuri. Au fost cunoscuți ca pantofi ai curtezanelor, dar aria lor de utilizare a depășit această funcție socială.

https://images.metmuseum.org/CRDImages/ci/original/1973.114.4abT.jpg

În perioada Renașterii, capetele încoronate din Europa purtau pantofi cu tocuri foarte înalte pentru a-și demonstra supremația în societate. Unii etimologi consideră că expresia din limba engleză well heeled, în traducere însemnând ”bogat”, îşi are originea din această practică din perioada renascentistă. Tocurile înalte avea însă un rol mult mai practic, ele te ajutau să nu îți adâncești prea mult piciorul în colbul care acoperea drumul. Trebuie să ne aducem aminte că, în acele timpuri, majoritatea drumurilor erau de pământ. De altfel, în timp, aveau să apară adevărați “supra pantofi”, ca niște saboți, care era încălțați pe deasupra pantofilor, atunci când persoana de deplasa în exteriorul casei. De aici s-a dezvoltat încălțămintea tip platformă din secolul al XX-lea. În dorinţa lor de a-şi afirma egalitatea, femeile din acele vremuri au început şi ele să poarte tocuri. Elizabeth Semmelhack, curator la Bata Shoe Museum din Toronto afirmă că în anumite zone din Europa femeile ţineau cu tot dinadinsul să se îmbrace şi să se comporte precum bărbaţii. Sigur, nu trebuie să uităm că vestimentaţia bărbaţilor era extrem de colorată și rafinată în acele timpuri, așa cum putem vedea și din tablourile vremii.

Regele Ludovic al XIV-lea al Franței, cunoscut și sub numele de Regele Soare, este cel care a adus tocurile înalte pe o adevărată culme a modei. Chiar și astăzi, istoricii se referă la pantofii cu tocurile înalte bărbătești ca la pantofi francezi. Regele Ludovic al XIV-lea a început să poarte tocuri de 10 cm, deseori decorate cu scene de bătălii. La un moment dat, acesta a instaurat la curtea sa o modă a tocurilor roşii, proclamând dreptul exclusiv al eşalonului superior al societăţii de a purta aceste tocuri. Tocurile roșii deveniseră cu cod social. Dacă aveai tocuri roșii la pantofi, însemna că făceai parte din cercul privilegiat al apropiaților regelui. Pantofii Lambourne din zilele noastre păstrează ceva din roșul acelor tocuri.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ludovic_al_XIV-lea_al_Fran%C8%9Bei#/media/Fi%C8%99ier:Louis_XIV_of_France.jpg

În secolul al XVII-lea, bărbații au început să poarte cizme cu șosete dantelate ieșind pe dinafară în ton cu îmbrăcămintea excesiv de decorativă a vremii. Încălțămintea a devenit mai importantă pentru femei, astfel încât pantofii în perioada barocă s-au îmbogățit cu multe elemente colorate, decorative și de broderie.

Perioada Rococo sau Barocul târziu a adus și mai multe elemente decorative în moda vremii precum pantoful cu cataramă la încălțămintea bărbătească, folosirea catifelei, a mătăsii și tocul Louis la încălțămintea pentru femei.

Abia la începutul secolului al XIX-lea pantofii bărbaților și ai femeilor au început să difere ca stil, culoare, toc și formă. În timpul perioadei napoleoniene, încălțămintea din material textil a devenit foarte populară printre elite. Până în 1850, pantofii au fost făcuți drepti, fără nicio diferență între pantoful din piciorul stâng și cel drept. Între timp, înălțimea medie a tocului pentru bărbați s-a stabilizat la 2,5 cm. Practic în secolul al XIX-lea încălțămintea pentru bărbați și femei a început să semene cu cea pe care o știm astăzi. Mai mult decât atât, perioada a anunțat schimbările produse de Revoluția Industrială și de trecerea de la produsul de cizmărie, de manufactură, la producția de masă, în serie.

În secolul al XIX-lea, pantofii cu șiret și formă peste gleznă au devenit populari, după ce americanii au găsit o formulă de întărire a capetelor șireturilor în timpul secolului al XVIII-lea. Femei și bărbați au început să poate deopotrivă botine cu șiret din care ulterior au derivat diferite tipuri de pantofi pentru ambele sexe. Aceasta este perioada în care femeile vor adopta chiar forme mai masculine de pantofi cu toc mic.

Epoca Modernă

Epoca Modernă s-a instaurat pe fondul unor schimbări tehnologice și sociale care au modificat drastic și tradițiile de fabricare a pantofilor. Pantofii au devenit în timp mai ușor de produs, mai accesibili pentru diferite grupuri de consumatori. Totodată, au apărut creatorii de modă, precum Elsa Schiaparelli, personaje care au reinterpretat pantofii, transformându-i în opere de artă.

În timpul Marii Crize Economice, pantofii negri și maro au dominat piața americană. La scurt timp după aceea, modele de pantofi Oxfords au devenit populari în moda masculină, iar pantofii platformă au avut succes în rândul femeilor.

Modelele de pantofi pentru bărbați nu au trecut prin schimbări notabile după al Doilea Război Mondial. Modele Oxfords și mocasinii au rămas cele mai cunoscute pe mapamond.  Însă, Pantofii pentru femei  au devenit din ce în ce mai sofisticați în anii 1950, 1960, forma a devenit mult mai deschisă, chiar decoltată, pentru a pune în evidență forma piciorului, iar tocurile au devenit din ce în ce mai subțiri. Odată cu noua mișcare feministă și intrarea femeilor pe piața muncii în anii 1970 și 1980, tocul a devenit mai gros, în ton cu viața activă a acestora și noile lor nevoi de mobilitate și stabilitate în mișcare.

În prima parte a secolului al XXI-lea, creatori de modă precum Alexander McQueen, Jimmy Choo și Christian Louboutin au realizat numeroase modele considerate extravagante precum Armadillo și Pumps, balerinii cu toc, plecând chiar de la modele istorice de pantofi precum cele prezentate aici. 

Practic, o mare parte din modele de pantofi pe care le purtăm astăzi, în secolul al XXI-lea, reprezintă o reinterpretare în cheie postmodernă a unor stiluri, forme din trecut și chiar o revizitare a unor practici de lucru vechi de sute sau mii de ani. 

După cum ai putut vedea cu ochii tăi, ghetele de damă roșii de la care am început această poveste, încorporează în ele o serie întreagă de modele care au dominat istoria pantofului.

Referințe:

Hibbard, Ruth. “Getting To The Point Of Medieval Shoes.” Victoria & Albert Museum, 2015, https://www.vam.ac.uk/blog/museum-life/getting-to-the-point-of-medieval-shoes. Accesat in 11.12.2020.

Humphreys, Owen. “These boots were made for Romans.”, Museum of London, 2020,

https://www.museumoflondon.org.uk/discover/these-boots-were-made-romans. Accesat in 11.12.2020.

Picone, Kiri. ”The Fascinating History Of Footwear.”, All that is interesting, 2018,

https://allthatsinteresting.com/fascinating-history-footwear. Accesat in 11.12.2020.

Ravilious, Kate. “World's Oldest Leather Shoe Found—Stunningly Preserved.”, National Geographic, 2010, https://www.nationalgeographic.com/news/2010/6/100609-worlds-oldest-leather-shoe-armenia-science/.Accesat in 11.12.2020.

She Files. “Bata Shoe Museum’s Elizabeth Semmelhack talks high heels and sneakerheads.”  She Files, 2017,

https://she-files.com/bata-shoe-museums-elizabeth-semmelhack-talks-high-heels-sneakerheads/.Accesat in 11.12.2020.

The Fashion Historian. “Red shoes.”, The Fashion Historian, 2010, http://www.thefashionhistorian.com/2010/11/red-heels.html. Accesat in 11.12.2020.

Victoria & Albert Museum. “Shoe Timeline”, Victoria & Albert Museum, 2020,

https://www.vam.ac.uk/shoestimeline/.Accesat in 11.12.2020.